Te iubesc?

Cand m-ai dorit,
te-am inteles
si te-am iubit.
Si ai fi vrut
sa ma iubesti,
dar n-ai putut.
Te-am inteles,
m-ai parasit
si m-a durut.
Eu te-am dorit.
Cand m-ai ranit,
eu n-am putut
sa fac la fel,
doar sa iubesc
acel moment
cand m-ai dorit.

Castelul

Începutul unei călătorii în lumea basmelor se întâmplă cu alai mare, la castel.

Acasă

Îmi place acasă pentru că primăvara este spectaculoasă. Mă pot plimba prin pădurea de castani, sau măcar pe strada cu castani. Îmi place acasă pentru că zâmbetul care apare pe fețele oamenilor din jur este neprețuit. Îmi place acasă pentru că trăiesc într-un oraș curat. Îmi place acasă pentru că mă duc la muncă cu plăcere, ca să mă întâlnesc cu oameni frumoși. Îmi place acasă.

Ana, ești o stâncă

Pentru că amândoi stăteam neclintiți în apă, și nu m-ai auzit. Fir cu fir din al nostru suflet s-a risipit în mare, și când în sfârșit ne-am îmbrățișat pe plajă, tu nu ți-ai mai adus aminte. Eram nisip, și tu asemenea. Ana, ești o stâncă.

Şi totuşi, aroganţa…

… pentru ca nu pot sa nu mă gândesc la cum te îndrăgosteşti, de o idee să fie, sau de-o fată, şi să nu te doară când ai vrea să îi oferi tot timpul din lume, ca să poate creşte, să explodexe şi să se revarse în toata splendoarea ei, şi cu toate acestea, să nu reuşeşti …

Dayo

Dayo putea incepe anul scolar si era nevoit sa mai stea un an in tara straina, pe cheltuiala lui.

Dayo nu intelegea de ce statul roman ii propunea sa se intoarca in tara lui (evident, pe cheltuiala lui) si sa revina in anul urmator. Ne povestea cum a strans cu mari sacrificii banii de care avea nevoie pentru master, taxa de scolarizare pentru studenti straini. Taxa o platise deja, si statul roman nu-i dadea nici o garantie ca daca se intoarce in Nigeria, isi va recupera banii. Nu putea sa stea un an in Romania, fara o sursa de venit, si nu-si putea permite sa se intoarca in Nigeria, si sa revina in anul urmator, costurile erau prea mari.

Dayo nu stia ce sa faca, asa ca ajunge sa caute sprijin la ce-i pe care-i cunoaste, prieteni cunoscuti peste noapte. Era din ce in ce mai uimit sa vada ca oameni in jurul lui sunt sensibili la problema lui si incearca sa-l ajute, in timp ce din partea sistemului birocratic romanesc, nu primeste nici un raspuns concret. Ajunge sa se plimbe prin tara, de la cunoscut la cunoscut dar din ce in ce mai dezorientat.

In scurta lui sedere in Baia Mare, ne povesteste despre Nigeria, despre societatea nigeriana. Ne plimbam cu el prin oras, care e plin de afise cu presedintele Romaniei. Ne intreaba cine este, ii explicam. Parlamentul tocmai incearca sa-l schimbe, e referendum. Dayo vede peste tot lupta politica impotriva presedintelui si nu intelege ce se intampla. Ne spune ca acolo, in Nigeria, republica prezidentiala, presedintele este cel mai respectat om din stat. Nici nu se pune problema ca cineva sa vrea sa-l schimbe. Se apleaca pe strada si culege un fluturas pro-presedinte. Ne pune sa-i traducem ce scrie pe el, si care este povestea sloganurilor. Este din ce in ce mai uimit cand intelege ce se intampla. Nu intelege de ce presedintele unei republici poate intra in conflict cu… cu cine?

Dayo este din ce in ce mai disperat si presat de timp, in cateva saptamani sederea lui in Romania devine ilegala, ar dori sa se intoarca in Nigeria, si pentru aceasta are nevoie de bani. De banii lui pe care i-a platit statului roman ca sa poate face scoala, stat care a “omis, din greseala”, sa-l recunoasca drept student, stat care refuza sa-i inapoieze banii. Se intoarce din nou la Cluj, incercand sa ajunga la o solutie convenabila si legala.

In ultimele saptamani, ajunge cu prietenii la FanFest la Rosia Montana, unde se urca pe un stalp de transport al energiei electrice si vrea sa se sinucida. Este internat pentru o zi in spital, nimeni nu-l intreaba de ce a ajuns sa faca un asemenea gest, este externat. Doar e Romania, ce se poate face pentru un strain nigerian?

Se intoarce la Cluj si nu mai rezista. Sederea lui in Romania este ilegala, statul roman nu ii poate da banii inapoi, nu are nici o posibilitate sa se intoarca acasa.

Sare de la etajul 9 al uni bloc.

http://secure.hospitalityclub.org/hc/travel.php?cid=manzonia4real

presa romana:

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-08-30/un-nigerian-s-a-sinucis-la-cluj.html

http://www.romanialibera.ro/a104835/un-nigerian-s-a-sinucis-la-cluj.html

Etnobotanice

(imagine preluata de pe http://www.framebox.de)

Referinte:

http://www.infomm.ro/ro/cauta/uu4/1/quick/r-halucinogene

http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/3-000-de-romani-sunt-consumatori-de-plante-etnobotanice.html

http://www.hotnews.rostiri-esential-6878971-comerciantii-droguri-legale-plante-etnobotanice-interdictia-mai-vinde-genera-comertul-ierburi-negru.htm

s.a.m.d.

  …bun, legislatie avem…facuta “pe genunchi”. Rezultat, zero. Drogurile de sinteza apar ca ciupercile dupa ploaie. De fiecare data arata altfel. Daca maine copilul meu “se bucura” de asa ceva, fara sa stie macar pericolului caruia i se expune, ce fac? Ii explic ce si de ce nu este bine, dar problema ramane. Daca eu vreau sa nu se mai comercializeze asa ceva, cine asculta?   Deocamdata, nimeni. In cel mai nefericit caz merg sa ii administrez o bataie rupta din rai celui ce vinde, cu riscurile aferente in sensul in care pana la urma ajung poate saplatesc si legal pentru bataia administrata. Dar, copilul meu a picat deja in plasa si tot ramane cu un rau facut. Concluzie: vanzatorul de mizerii are dreptate, eu pic de fraier si copilul meu sufera. Multumesc, Romania, pentru cadrul legislativ! Ai facut tot ce-ai putut sa protejezi “legalitățile”!

Poveste de mai

   Nimeni nu mai tine minte daca era intr-adevar o zi de mai; putea sa fie si iunie. Important era in acele momente linistea din jur. Mult soare. Si eu, care invatam sa fac poze cu un Smena 8m. Distractia incepea abia seara cand ajungeam acasa si ma puneam sa developez filme, apoi sa maresc pe hartie; ba iesea, ba nu iesea, dar si cand vedeai imagina cum se naste in tavita cu revelator, iti venea sa sari in sus de bucurie.

    Dupa 17-18 ani, gasesc cateva bucati de film. O scanare “profesionala” mi-ar fi de folos, dar ce atata tehnica? E seara, iau negativul si-l pun pe fata unei lampi, fac o poza cu un digital si…. rezultatul e mai mult decat placut! Ce conteaza tehnica? Sa vezi o frantura de memorie de acum 17, si esti mai mult decat in al noualea cer.
Pentru bunii mei colegi de liceu Stefan, Marius, Cristina si Misu 😉